e ciudat..

Stand intro oarecare negare de idei... nu ma pot nicidecum opri intrun loc la un anume fapt.. nu pot gasi deloc raspunsul la unele intrebari.. de ce suntem mereu pusi pe planul secund..?de ce mereu plecam cu sansa a 2-3-4 a.. de ce? in mare parte stiu raspunsul insa nu cred ca e cel potrivit.Pe deo parte inclin sami dau dreptate cand ma gandesc ca oamenii se schimba dar pe de alta parte ma tot gandesc la o veche zicala: "vulpea-si schimba blana dar naravul ba!".O fi asa? Om fi noi lideri pe "piata furtului"? Tiganii nostri se pare ca inclina balanta spre da.Am zis ai nostri pentru cas trecuti ca romani in acte desi eu personal ii reneg.Analizand problema pe scurt vreau sa ma opresc asupra unei idei preconcepute ca romanul, de la cel mai mic (care fura o jucarie cand merge cu parintii in vizita la alt copil acasa), pana la cel adolescent (care fura lantisorul mamei prieteni sale cand o viziteaza pe-nserate) si pana la cel mare- adultul - care nu se satura cu putin..daca se poate un tv, portofel, masina, antiradar, gps, stergator, apartament, gaina, vitel, porc etc...deprinde aceasta apucatura mai putin ortdoxa FURTUL pe careo insuseste pentru a o folosi mai apoi drept hobby ca doar na..sunt roman..banii sunt putini..intradevar or fi ei banii putini dar si mintea e putina...sincer..nu-i de mirare..daca e sa o luam logic, ganditiva ca noi suntem unica tara cu obiceiuri atat de deosebite cum ar fi furtul miresei..in ce tara ati mai auzit fratilor asemenea obicei? Raspund eu : nicaieri. Una peste alta suntem sortiti a ne impaca cu calea aceasta pe care o urmam inca de mici traind la maturitate cu speranta ca odata cu trecerea timpului ne va iesi acest "reflex" inutil din vocabularul conduitei lucru ce ne va conduce catre occident.pana atunci.. voie buna.